Skip to content

Banii-s praf şi prafu-i bani

Monday, 11th May 2009

Cum era căldura aia afară, am zis eu că ar fi frumos din partea mea să-mi pun sandalele. Ceea ce am şi făcut. Urmând să port sandale prima dată pe anul ăsta.

În parcarea de la Feeria. Între betoane. În căldură. Merg. Şi merg (maşina lăsată la dracu-n praznic de obiectiv). Şi mai merg. Şi, la un moment dat, constat că mi-a intrat praf în sandale, care erau oarecum strânse pe picior. Okay.

Ajung acasă, mă descalţ; constat încă o dată cât de mult praf e. Şi cum o să mor eu de la praf, şi nu de la ţigări.

De ce încă o dată? Pentru că vineri m-a pus necuratu’ să vin pe jos de la Piaţa Pache Protopopescu până în Drumul Taberei  (Drumeţul) pe jos, pe ruta lui 69. Trecând peste faptul că am făcut într-o oră jumate (cu oprit şi mâncat îngheţată, să ne înţelegem) ceea ce aş fi făcut cu troleul cam în tot atât timp, am înghiţit praf cât pentru zece vieţi. La Universitate e crunt, acolo trebuie să mergi cu masca de gaze; situaţia devine chiar roz pe la Drept, unde e multă verdeaţă (şi foarte multă linişte, cred că am nimerit eu cumva greşit). Ce să mai zic, când am ajuns în cartier, am crezut că eram, cumva, la munte.

Respriram de parcă aş fi fumat două pachete sudate, ca să zic aşa. Data viitoare plec cu masca de gaze.

###

Băneasa Shopping City. Peek & Cloppenburg (un magazin cam infect, după umila mea părere).

Mă enervez când văd ce ţoale (şi ce preţuri) erau la parter şi mă duc la etaj. Şi cum mă plimbam eu aşa, ca o mare lady ce mă aflu, îmi pică ochii pe o geacă de piele absolut demenţială. Nişte închizători cum n-am mai văzut, finisaje de nota 100, căptuşeală impecabilă, fermoarul mergea perfect, nasturii erau la locul lor… Până să apuc să o dau jos de pe umeraş, îmi vine ideea să mă uit totuşi la preţ (da’ jur că de obicei n-am impulsul ăsta primul). Găsesc eticheta şi încep să citesc preţul. 4, 2, 9, 0, lei. 4290 lei. De menţionat că am învăţat să citesc doar preţuri de trei cifre în lei noi. La d-astea cu patru începe să-mi dea cu virgulă. Noa, zic, bine, hai încă o dată. 4290 lei. CUM?!?!?! Nu se poate. 4290 lei (deja începusem s-o invoc pe Arabella, poate se duce zeroul ăla din coadă). Al dracu’, nu dispărea. Nu. NU! Patruş’trei de milioane?!?!?! Cât e euro? Nununu, n-are cum. Nu se poate. Am vedenii, e cutremur, s-a întâmplat ceva. Mă mai uit o dată… respectiva ţoală era de la Ralph Lauren.

Pun geaca pe raft şi mă uit la geanta de alături. Doar 1890 lei. Hugo Boss. Chilipir, ce să mai!

P.S.: Promit că o să-mi pun o sondă de petrol în curte. Sau, dacă nu găsesc petrol în curtea blocului, mă mărit cu un şeic.

Advertisements
4 Comments
  1. Monday, 11th May 2009 7:37 PM

    Eu n-am reusit niciodata sa inteleg hainele care trec de 100 RON. Nici macar o blonda (nu mai zic de o roscata, moartea mea) nu-ti da odata cu o geaca de-aia! Si-atunci???

  2. Monday, 11th May 2009 8:06 PM

    Fraier nu e ala care cere, ci ala care da. Asta o data.
    A doua, exista blonde (si roscate, desigur) care vor posete de 20.000 de euro. Deci geaca asta de 1000 ar trebui sa fie, cumva, un rebut de la magazinul de 50.000 de lei vechi. Ma gandesc.
    A treia, sunt pantofi la care pretul de peste 100 de ron e justificat. Ca-s din piele, cau niste finisaje de-ti pica ochii, ca-s comozi, etc.
    A patra, cand ai 10.000 – 20.000 de euro pe luna, parca te uiti altfel la preturi. Ca altfel nu reusesc sa-mi explic cum de ar da cineva atata pe o geaca de piele. Care, a propos, nu face cartofi prajti si nu da cu aspiratorul. De dus gunoiul nu se pune problema…

  3. mgb2810 permalink
    Tuesday, 12th May 2009 8:15 AM

    Apropos de praf, io am avut ani intregi in care, din ast motiv, nu am purtat sandale vara, ci numai pantofi. Asta spre nedumerirea celorlalti care nu intelegeau cum de n-am picioarele cat butia. So, another one bites the dust…

  4. Tuesday, 12th May 2009 11:54 AM

    Am practicat si eu sportul asta cu nepurtatul sandalelor… si m-am lasat.
    Prefer sa ma umplu de praf decat sa mor de cald.

Comments are closed.