Skip to content

Dilema de marţi

Tuesday, 7th April 2009

Încep să urăsc enorm faptul că stau att de mult pe Internet – şi că, uneori, e singura metodă de a ajunge la prietenii mei.

Mi-am pus de multe ori problema de a renunţa la Internet şi am ajuns la concluzia că nu aş putea, fie şi pentru că ar trebui să continui să scriu. Am găsit ieri unul din caietele mele de dinainte să încep să scriu aici, şi încep să regret că am renunţaţ aproape complet la scrisul pe hârtie – poate cel mai curat, mai esenţial scris.

Pe de altă parte, eu am crescut cu-computerul în casă. Ţin minte şi acum că ne conectam la Internet doar în caz de forţă majoră. Şi stăteam şi jucam biluţe pe 286 (ăla era?) cât era ziua de lungă şi de lată.

Păi cum naiba să renunţ eu la computer? La dracu’, e în sânge.

Advertisements
2 Comments
  1. Tuesday, 7th April 2009 1:45 PM

    Oh, 286 zici? Pai, esti recenta, soro! Eu am inceput pe un Cobra (varianta Maracineanu) cu 48k RAM si tastele (nu, nu exista tastatura asa cum o stim azi, erau taste separate) fixate pe doua bucati de lemn. Si, pentru ca cipurile de memorie se-ncingeau vara, scoteam carcasa si tineam ventilatorul pe ele. Jocurile se incarcau de pe casete audio (4-5 minute dura asta, iar daca pornea vreun frigider vedeai “Tape Loading Error” si-o luai de la capat). Ce isterie era printre fete cu PacMan si printre baieti cu Pijamarama!

    Oh, tinerete…

  2. Tuesday, 7th April 2009 3:41 PM

    Oh, tinerete, asta am zis si eu azi de dimineata cand am adormit langa laptop.

Comments are closed.