Dilema de marţi

Încep să urăsc enorm faptul că stau att de mult pe Internet – şi că, uneori, e singura metodă de a ajunge la prietenii mei.

Mi-am pus de multe ori problema de a renunţa la Internet şi am ajuns la concluzia că nu aş putea, fie şi pentru că ar trebui să continui să scriu. Am găsit ieri unul din caietele mele de dinainte să încep să scriu aici, şi încep să regret că am renunţaţ aproape complet la scrisul pe hârtie – poate cel mai curat, mai esenţial scris.

Pe de altă parte, eu am crescut cu-computerul în casă. Ţin minte şi acum că ne conectam la Internet doar în caz de forţă majoră. Şi stăteam şi jucam biluţe pe 286 (ăla era?) cât era ziua de lungă şi de lată.

Păi cum naiba să renunţ eu la computer? La dracu’, e în sânge.

2 thoughts on “Dilema de marţi

  1. Oh, 286 zici? Pai, esti recenta, soro! Eu am inceput pe un Cobra (varianta Maracineanu) cu 48k RAM si tastele (nu, nu exista tastatura asa cum o stim azi, erau taste separate) fixate pe doua bucati de lemn. Si, pentru ca cipurile de memorie se-ncingeau vara, scoteam carcasa si tineam ventilatorul pe ele. Jocurile se incarcau de pe casete audio (4-5 minute dura asta, iar daca pornea vreun frigider vedeai “Tape Loading Error” si-o luai de la capat). Ce isterie era printre fete cu PacMan si printre baieti cu Pijamarama!

    Oh, tinerete…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s