Liderii

De multe ori mi se întâmplă să mă uit la ştiri şi să constat că eu, ca om, nu mai am nici o (nicio??) scăpare de aici. “Aici” fiind oraşul ăsta greu şi gri, ţărişoara asta, tot.
Adevărul e că – la ce durere de cap am acum – nici nu aş putea să văd lucrurile mai roz de atât.

Am constatat, nu de puţine ori, că sunt atât de rari oamenii care într-adevăr ŞTIU ce au de făcut şi care pot să-ţi imprime şi ţie o direcţie, când e vorba de realizt un proiect – liderii, că despre ei e vorba.

Okay, şi dacă au o oarecare idee despre lumea asta, atunci n-au auzit niciodată despre simţul responsabilităţii. Şi de multe ori nu au nici cea mai mică idee despre ceea ce implică proiectul respectiv – resurse, oameni, cunoştinţe, abilităţi.

În momentul în care ai un conducător de tot rahatul, ara habar n-are pe ce lume trăieşte, care se aruncă-cu-capul înainte, care nu ştie de ce resurse, de ce oameni are nevoie, e al naibii de greu pentru tine – ca “muncitor de jos” – să te descurci. Sau, dacă ai un pic de sânge în tine, să încerci să îi explici.
Oricum ai lua-o, oricum ai da-o, he’s the one who knows.

P.S.: Trec printr-o perioadă mai idioată din punct de vedere al chefului de argumentat. Aşa că să-mi scuzaţi lipsa de disponibilitate şi textul sărăcuţ în detalii. Nu confidenţialitatea e cea care m-a făcut să nu le dau. Ştiu că sunt unii care cunosc exact la ce mă refer.