Skip to content

Plăcinta de la McDonald’s

Tuesday, 24th February 2009

Din când în când, mă apucă o mare poftă de McDonald’s. De menţionat că aş mânca non-stop de acolo, dar excesele nu-s bune, etc.
De duminică aveam eu nişte gânduri, m-a deturnat tătâne-mio cu un restaurant mişto şi relaxat prin Herăstrău, dar aseară eram mult prea înfometată şi era mult prea târziu ca să mai ţină figura.

Recent, mi-am descoperit o mare pasiune pentru plăcintele de la mec. Sunt bune, sunt crocante, sunt tentant de nesănătoase. O singură mare problemă au: umplutura.

Dacă vreodată veţi intra în vreun mec… Dar mai bine să nu descriu scena.

Aşa, deci, aseară stăteam la birou, încercând să-mi mănânc plăcinta. Încercând, pentru că la a treia muşcătură, umplutura era în trei şerveţele, pe mâinile mele şi pe birou. Pe cuvântul meu, dacă m-ar fi văzut maică-ma, avea tot dreptul să spună că am iarăşi trei ani. Marele meu noroc era că se răcise bine. Altfel, Dumnezeu cu mila…

Una din marile mele dileme privitoare la filosofia vieţii este cum dracului se mănâncă blestemata aia de plăcintă. Că niciodată nu am înţeles; după cum se poate observa, tot nu înţeleg, iar şanse prea mari şi prea curând nu sunt.

Advertisements
12 Comments
  1. Doamna Mama permalink
    Tuesday, 24th February 2009 11:48 AM

    Se scoate din plic.
    Se musca din partea superioara, nu prea mult, cat sa se creeze o legatura a mediului inconjurator cu umplutura.
    A doua miscare e super-rapida! Se executa o aceeasi operatiune in partea inferioara, dar fara a intoarce placinta cu susul in jos. Se lasa sa se scurga continutul placintei, dar nu pe birou, haine sau tastatura (daca a patit ceva tastatura aseara….!).
    Dupa mancarea continutului, se poate continua cu chestia aia care l-a protejat pana in momentul atacului (nu stiu sa o definesc, ca nu e nici foietaj si nici blat).
    Daca vrei sa le savurezi impreuna, continutul se poate scurge intr-un castron si executa de acolo cu o lingurita!!!!
    (Sa dea Cel de Sus, sa ma lipesc diseara de birou….!)
    =))
    =))
    =))

  2. Anca Sandu permalink
    Tuesday, 24th February 2009 11:52 AM

    Tastatura e ok. Cat pe ce sa ajunga si pe contractul de la net, dar l-am salvat.

    Nu o sa te lipesti, m-am lipit eu in dimineata asta. 🙂

    Si lasa ‘stourile astea de Dr Taberei, ca nu tin 😛 😉

  3. Doamna Mama permalink
    Tuesday, 24th February 2009 11:58 AM

    Gresit! Nu e mistocareala! Incearca si ai sa vezi! Metoda e testata!
    =))
    =)) (pentru ca imi inchipui scena de aseara!)
    PS De pe contract, se ia cu o carpa uda. Nu era o catastrofa! Pe tastatura ar fi fost! (acum o saptamana am asamblat la loc o tastatura si nu e deloc placut!)

  4. Anca Sandu permalink
    Tuesday, 24th February 2009 12:04 PM

    Stai calma, totul e ok, curat, placut uscat. 😉

  5. Doamna Mama permalink
    Tuesday, 24th February 2009 12:27 PM

    Ai impresia ca am devenit agitata? In niciun caz! Numai camie nu imi place sa stric ceva ce e al meu! Nici atunci nu ma bucur ca am reusit sa fac o paguba, dar cand nu imi apartine, nu ma simt confortabil.
    Rad in gand ( ca sa nu se uite colegii lung la mine) imaginandu-mi gesturile tale cand te-ai trezit cu umplutura tasnind din placinta! Atat!

  6. flavia permalink
    Tuesday, 24th February 2009 12:33 PM

    Cea mai buna solutie: lasa placinta, anca, las-o, e lucrarea diavolului!:)) Bine, metabolismul tau iti permite sa te joci cu focul, dar chiar si asa…ewww.

  7. Anca Sandu permalink
    Tuesday, 24th February 2009 12:52 PM

    Asta e marele meu nooc, ca mereu am putut sa ma joc cu focul fara sa ma ard prea tare.

    Sa nu se inteleaga ca mananc in fiecare zi de la mec. Daca se intampla o data pe luna, e mult. Si cand se intampla, umplutura se duce dracului!!!!
    Sa nu te enervezi?

  8. Cetateanul Popescu permalink
    Tuesday, 24th February 2009 3:06 PM

    McPlacinta a fost si pentru mine o enigma (cata vreme m-am intoxicat de la Mac, that is). Procedura mea era asa:

    Pasul 1: iau placinta si-mi aprind o tigara, sa-i dau timp sa se raceasca;

    Pasul 2: ii musc delicat un colt, ca sa nu sara umplutura la mine;

    Pasul 3: continui sa largesc bresa;

    Pasul 4: execut din falci o miscare complexa de muscat / supt, in asa fel incat sa ma aleg simultan si cu interior si cu exterior;

    [repetare pas 4]

    Pasul 5: ultima bucatica de mix placintesc se ingurgiteaza, indiferent de dimensiuni, dintr-una.

    Dar m-am plictisit de placinte de plastic si-acum le mananc cu pofta pe cele facute de Doamna Sotia Mea.

  9. Anca Sandu permalink
    Tuesday, 24th February 2009 4:40 PM

    Eu lucrez la partea cu muscat/supt. 😉

    Si eu nu am o Doamna Sotia Mea care sa-mi faca o placinta cu mere de fiecare data cand am eu chef 😦

  10. Doamna Mama permalink
    Wednesday, 25th February 2009 8:43 AM

    Asa e!
    Iar cand se produce placinta la cerea Ancai, dupa 3-4 zile de “placinta prin bucatarie”, mutata de colo-colo, intervine mama, pentru ca incepe sa i se faca mila de munca ei! Si uite-asa, cica mama “tine cure de slabire”! Noroc ca usa de la intrare e suficient de mare, iar bicicleta nu se indoaie!

  11. Azure permalink
    Monday, 2nd March 2009 8:15 PM

    musti si apoi sugi din umplutura asa merge 😀

  12. Anca Sandu permalink
    Monday, 2nd March 2009 9:15 PM

    Azure, nu stiu daca ai aflat, dar practica e muuuult mai grea decat teoria. 😛

Comments are closed.