Săptămâna asta e una cu totul şi cu totul normală. Dar aseară am ajuns leşinată de oboseală acasă, aveam inclusiv frisoane. La ora nouă cred că visam deja frumos. M-am mai trezit acu’, la 9.
În condiţiile în care eu mă culc de obicei la 2 -3 şi mă trezesc pe la 8. Ceva nu-i bine şi nu-mi dau seama ce.
În altă ordine de idei, azi am un program şi mai cretin. Că, deh, suntem tineri şi putem.
Se poate să îmi aducă cineva un pat şi o pernă? Şi ceva/cineva să îmi ţină de cald. Hai că ştiu că puteţi…
Şi luna mai, şi vară, şi prieteni. Şi să se termine o dată sesiunea asta jegoasă, că m-am plictisit eu de ea.
Amos Lee – What’s Been Goin’ On/Last Days At The Lodge [2007]
simplicity is beauty 
Se poate să îmi aducă cineva un pat şi o pernă? Şi ceva/cineva să îmi ţină de cald. Hai că ştiu că puteţi…
—
Hai ca te-a ascultat :)). Cineva acolo sus te iubeste.
Ma iubeste si sunt mandra de asta 😀
Jeeeez, nici daca programam, nu se spargea conducta atat de bine!