Esquivel, frig, vin

Am început să mă obişnuiesc bine de tot cu frigul ăsta pătrunzător. A început să îmi placă să îmi îngheţe nasul, iar gândul că o să pot să mă duc la munte să învăţ – în sfărşit – să schiez devine chiar interesant.

V-am zis că am băut vinul fiert de care îmi era atât de poftă? Dacă da, nu-i nimic, mai facem un pic de aprofundare.
E ca şi cum aş fi deschis Cutia Pandorei, acum mi-e şi mai poftă… Dar a fost demenţială vinerea trecută.

Am citit şi cel de-al doilea roman al Laurei Esquivel, “La fel de iute ca dorinţa” (“Tan velaz como el deseo” în original). Şi – din nou – mi-am dat seama că nu sunt decât o verigă, o parte importantă, dar insignifinată. Toate au o completare şi totul este ciclic.

Vă las să citiţi cartea voi singuri, dacă reuşiţi să o găsiţi. Şi pe cei care aţi fost la Gaudeamus vă rog să îmi spuneţi dacă ştiţi de vreo reeditare a cărţilor lui Esquivel. Iniţial au apărut la Humanitas, dar nu le-am mai găsit decât la o bibliotecă, iar la un anticariat nu am apucat să ajung.

Stau de 10 minute şi mă întreb ce melodie să pun azi. Dacă să fie Phoenix, dacă să fie Vivaldi. Sau poate The Doors, deşi Ingrid ar fi perfect.
Sincer vă spun că nu ştiu. Şi totuşi…

Suzanne Vega – Lolita/Nine Objects Of Desire [1996]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s