Skip to content

Route 69. The sequel

Thursday, 20th November 2008

69 rămâne preferatul meu. Pentru că sunt moşi libidinoşi care se lipesc de tine, pentru că e aglomerat, pentru că e cald, pentru că se mai găseşte câte unul să te fixeze insistent tot drumul.
Pentru că azi de dimineaţă, în timp ce meditam la cum să stau mai mult în pat, mi-am dat seama că mi-ar lipsi mult (dar nu foarte).
Pentru că e parte din programul meu timp de vreo două ore şi pentru că acolo mă întâlnesc cu multă lume.
Pentru că uneori se blochează la Răzoare. Uneori se blochează la Moşilor. Alteori merge şnur toate cele 13 staţii.
Pentru că m-am obişnuit aşa. Şi pentru că e bine. E tare bine!

Jose Gonzalez – In Our Nature/In Our Nature [2007]

Advertisements
6 Comments
  1. Stefann permalink
    Thursday, 20th November 2008 10:56 AM

    Daca e s-o luam asa …toate sunt asa…nimic nou , toti am trecut prin asta si vom mai trece de acum in pururea si-n veci vecilor, fara Amin ca nu tin sa se intample

  2. Anca Sandu permalink
    Thursday, 20th November 2008 11:10 AM

    De acord, numai ca eu m-am revoltat niste luni bune ca trebuie sa merg cu 69 asta… Si uite ca a ajuns sa imi placa!

  3. Bogdan permalink
    Thursday, 20th November 2008 2:58 PM

    La mine autobuzul sau troleul preferat depinde de sofer. Sunt unii aventurosi, grabiti, care trec si pe rosu daca trebuie, prind lumea intre usi sau pun frani bruste si ma duc in centru in 15 min. Aia da aventura!!

  4. Anca Sandu permalink
    Thursday, 20th November 2008 8:45 PM

    Da, aia imi plac si mie.
    Ajung in maxim 25 de minute, te fac sa calci lumea pe picioare, pun frane bruste si te fac sa te duci buluc peste aia din fata… Minunat!

  5. lorelei permalink
    Thursday, 20th November 2008 9:12 PM

    și eu petrec mult prea mult timp în autobuzul ăsta "nenorocit".îmi place totuși să văd oameni pe care probabil nu i-aș fi întâlnit în viața mea dacă nu am fi avut nevoie de același autobuz împuțit și măzgălit.
    oameni supărați.oameni stresați.oameni speciali.
    oameni.:)
    (deși mi-ar fi plăcut mai mult să vin cu bicicleta la liceu)

    mereu tresar când văd un autobuz 69 pe drum.mă gândesc la momentele în care alergam disperată după el;iar șoferul îmi trântea "ușile"-n nas.
    aaaaah.

    long live autobuzul 69!:)

    (mi s-a întâmplat într-o seară să nu văd bine,și să alerg după un 66.când am ajuns în mijlocul lui nu-știu-unde-dracu-sunt am coborât din autobuz și cu niște gesturi de pinguin m-am întrebat:"ADICĂ ĂSTA NU-I 69 !? "

    >:D< take care

  6. Anca Sandu permalink
    Thursday, 20th November 2008 9:33 PM

    Bine ai venit!

    Inca nu mi s-au trantit usile in nas, dar niciodata nu-i prea tarziu.

    Cand merg pe strada si vad un 69, intotdeauna imi vine sa fug dupa el. Ce daca eu sunt pe locul din dreapta soferului, discutand calm despre… orice?!

Comments are closed.