My last day. The last day

Ultima zi. La revedere. Rămâi cu bine.

Habar nu am despre ce să scriu. Aş putea să scriu despre Parov Stelar sau despre Carla Bruni, sau despre Point de Vue – o revistă franţuzească vraiment interesante. Sau despre cum mă simt eu cea mai cea din lume – dar asta e o altă poveste.
Nu mai am cuvinte. Se întâmplă foarte rar să nu mai am cu ce. Mă consider destul de locvace în mediul natural, dar câteodată sunt… vorbită. Aşa că o să las muzica să vorbească (Paraziţii au dreptate).

Carla Bruni – Le plus beau du quartier/Quelq’un m’a dit [2001]

P.S.: Dacă aveţi vreun subiect despre care aţi vrea să citiţi, mi-ar face mare plăcere să ştiu. Nu vreau ca blogul acesta să fie vreun promotor al aşa-zisei literaturi 2.0, dar, având în vedere condiţiile date, se acceptă sugestii. Să vedem ce vă coace mintea. 😉

Advertisements