Ultima zi. La revedere. Rămâi cu bine.
Habar nu am despre ce să scriu. Aş putea să scriu despre Parov Stelar sau despre Carla Bruni, sau despre Point de Vue – o revistă franţuzească vraiment interesante. Sau despre cum mă simt eu cea mai cea din lume – dar asta e o altă poveste.
Nu mai am cuvinte. Se întâmplă foarte rar să nu mai am cu ce. Mă consider destul de locvace în mediul natural, dar câteodată sunt… vorbită. Aşa că o să las muzica să vorbească (Paraziţii au dreptate).
Carla Bruni – Le plus beau du quartier/Quelq’un m’a dit [2001]
P.S.: Dacă aveţi vreun subiect despre care aţi vrea să citiţi, mi-ar face mare plăcere să ştiu. Nu vreau ca blogul acesta să fie vreun promotor al aşa-zisei literaturi 2.0, dar, având în vedere condiţiile date, se acceptă sugestii. Să vedem ce vă coace mintea. 😉
simplicity is beauty 