Şi despre Timp

Vă povesteam mai acum ceva vreme, cred că era încă primăvară, cât de mult îmi place să stau. Să stau, fără să fac nimic. Să stau cu muzică în căşti şi cu o carte în braţe. Să fie cald, să nu poţi să ieşi din casă decât pe seară. Să fie vară.
Şi acum am ajuns să îmi indeplinesc visul.

Ce bine e să stai. Să nu ai nimic de făcut. Să-ţi fie lene să te ridici din pat. Să ai timp să-ţi fie foame. Şi să şi mănânci. Şă ai timp să ţi se facă poftă de un anumit suc. Chit că e cel mai nesănătos, dar ce mai contează…

Şi timpul să alunece încet, fără ca măcar să-l simţi. Să nu ştii că aleargă împotriva ta. Să stea, cuminte, într-un colţ. Pe un scaun. Şi să se uite la tine domol. Şi să tacă. Doar să stea. Să stea…

Când a mai stat Timpul?
Pe mine m-a lăsat în urmă. Şi m-a făcut să fiu aşa cum sunt. Poate prea devreme, poate prea târziu. Şi nimeni nu va şti. Doar el. Păstrătorul tuturor secretelor mele, al tuturor rănilor care nu s-au închis când ar fi trebuit, cel care cunoaşte de ce şi cum. Şi care ştie drumul spre Acasă. Şi mă duce, mereu, acolo, înainte ca eu să-mi dau seama. Chiar, când a mai stat Timpul?

Coldplay – For You/Castles [2006]

5 thoughts on “Şi despre Timp

  1. Mie mi se pare ca timpul zboara pe langa mine. Adica am fost gand la gand cu postul tau. Chiar azi mi-am pus un citat pe blog cu timpul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s