Tragem linie. Şi mergem mai departe

Excursia asta m-a făcut să-mi dau seama de multe. Cât de mult urăsc prostia. Cât de mult nu-mi place să aud “Nu pot să fac nimic. Nimeni nu răspunde la telefon”. Că sunt în stare să mă descurc şi că pot face multe de una singură. Că mi-ar plăcea să mă mut în Monaco, măcar şi pentru o lună. Că trebuie să mă întorc în Capri şi să zac pe o plajă foarte mişto, pe care am văzut-o de sus, de străduţele săpate în stâncă.

Şoferi idioţi, ghid de rahat, autocar incomod, foamea mereu în gât. Am început deja să le uit. Rămân doar noii prieteni, grămada de obiective văzute pe fast forward, bancurile bune pe care le-am auzit.
Rămân orele pe care le puteam dormi petrecute aici, împreună cu voi, şi rămân acele o mie şi ceva de fotografii plus cele de pe Kodak-urile de 24 mm.

Singurul regret: nu am apucat să ascult atâta muzică pe cât mi-aş fi dorit. Dar nu pot să le fac pe toate în acelaşi timp. Şi mi s-au topit bomboanele After Eight.

Orquesta del Plata – Los Tangueros/Bajofondo Tango Club [2003]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s