Skip to content

Mare grădina lu’ Dumnezeu. Serios!

Thursday, 3rd July 2008

Am tot urmărit la TV cazul fetiţei de 11 ani. Fata aia, oricum ar fi să o luăm, nu va mai avea niciodată copilărie, în sensul clasic al cuvântului. Bine, copilărie cu jucat în parc până seara şi tot felul de alte chestii specifice nu mai există de mult. Stigmatul îl va purta toată viaţa. Medicii români, ca de obicei, s-au mişcat ca ochii mortului până să se hotărască. Mă miră perspectiva unora dintre ei asupra problemei, şi anume aceea că acel făt, citez, “e un om, un suflet”. Nu zău. Mă gândesc că ar trebui crescut în consecinţă. Mama nu vrea să-i dea naştere. Îl dai în grija Bisericii?! Nu zău.
Pe de altă parte, Antena 3 se inflamase imediat, deşi oficialii clinicii “Marie Stops”, unde s-ar fi făcut iniţial avortul, au spus clar că nu au anestezist pentru un asemenea caz.

Într-o altă ordine de idei, am urmărit reacţia lui Mircea Badea în această seară cu privire la cazul cărţii primite de un olimpic la română de clasa a VI-a (mie nu mi-a spus nimeni de ce nu am primit şi eu astfel de cărţi, mai ales că eram pe cai mari într-a şasea, mă credeam mare filoloagă şi am făcut contestaţie la faza pe municipiu şi, în consecinţă, minunata notă de 7.40 s-a întors 5.90, pe o lucrare de cel puţin 8.00; despre asta într-un alt episod, numai despre olimpiade). Nu, nu dădusem mită ca să pot intra în lotul naţional de română, iar anul ăsta, când am văzut cum scrie o mare olimpică, era să fac infarct.
Revenind, mi se pare inadmisibil, aşa cum a spus şi domnul Badea ajutându-se de o exprimare mai “contondentă” asupra problemei, să faci aprecieri asupra ceea ce tu nu ai văzut. Acum sincer, tipul ăla, pe lângă faptul că era bou, mai era şi snob. El nu trimisese mail-ul acela în calitatea sa de arhitect, ci în cea de părinte al unui copil. Un singur lucru am de spus: mare e grădina lui Dumnezeu şi mulţi au sărit gardul!

Unii ar putea interpreta anumite articole ca fiind “limbi” pentru d-nul Badea (sau orice formulare, mai mult sau mai puţin elegantă decât aceasta). Credeţi ce vreţi, puteţi să mă injuraţi pe blogurile voastre, nu mă supăr, dar fiţi decenţi şi obiectivi: nu v-aţi enerva să primiţi mailuri de la cineva care nu vă citeşte blogul, dar care face aprecieri asupra lui “din auzite”?!

P.S.: Sunt nebună fără acte.

Gotan Project – Una Musica Brutal/La Revancha del Tango [2001]

Advertisements
3 Comments
  1. alexandra permalink
    Saturday, 5th July 2008 7:27 PM

    S-a terminat cu Badea? A ieist din masa jurnalistica a ta?:|

  2. alexandra permalink
    Saturday, 5th July 2008 7:28 PM

    *iesit

  3. Anca Sandu permalink
    Sunday, 6th July 2008 11:40 AM

    NU, tu n-ai citit cu atentie si nic nu te-ai uitat la emisiunea lui. Ii dadeam drepate.
    Badea nu e jurnalist, e doar un om de pe strada care a avut norocul sa faca emisiuni la TV, atata tot.
    Citeste cu atentie!

    Ce vrei sa spui cu “masa jurnalistica”?

Comments are closed.