Skip to content

Roxette, ploaie

Tuesday, 24th June 2008

Elementele astea două nu au prea multă legătură luate ca atare, de acord cu voi. Dar când te numeşti Anca Sandu, e 12 şi 10 noaptea când scrii şi mai ai un pic şi lesini de plictiseală şi căldură, Roxette şi ploaia se leagă.
Nu, în minunatul cartier Drumul Taberei nu plouă (am văzut nişte imagini din Băneasa pe Antena 3; ploua de rupea), blocul a devenit un soi de cuşcă unde, în cel mai ferit loc al casei, sunt 29 de grade Celsius. Nu mai pot să mănânc nimic de căldură, mor – mor. Simt amplificat la maxim orice miros, nu mai suport nici măcar odorizantul care, altădată, mi se părea divin.
Să revenim. Roxette au fost a doua mea mare dragoste în ale muzicii. Descoperiţi din întâmplare printre nişte file-uri audio (mă transform în Valentin Stan) uitate în computer, au fost geniali pentru că au reprezentat o gură de aer de la versurile superbe, dar grele ale celor de la Depeche Mode; nici foarte mult rock, dar nici foarte mult pop, timbrul extrem de interesant al Mariei Fredkrinsson (care, apropos, a făcut 50 de ani pe 30 mai), textele, melodiile devenite clasice “Joyride”, “How Do You Do”, “Give You Up”, “Cinnamon Street” sau, de ce nu, superba, magnifica, adorata “Milk And Toast And Honey” (ştiu că sunt multe, dar prea mult(e) strică) au fost argumente mult prea bune ca să nu ascult şi aşa ceva. Pentru nostalgici, cunoscători şi nostalgici cunăscători: sigur vă amintiţi primul single Roxette, “Neverending Love”. Genial, nu-i aşa?

Tot n-a început să plouă, doar bate vântul. Am văzut un reportaj pe Antena 1, cred, despre Bâlea Lac, unde încă mai e zăpadă, seara stai cu un pulovăr pe tine, iar noaptea sunt temperaturi cu minus. Raiul pe Pământ. Cine merge acolo cu mine? Serios, chiar vreau să plec. Nu se oferă nimeni pe post de însoţitor?!

Roxette – Neverending Love/Pearls of Passion [1986]

P.S.: Acest articol este o minunată mostră de incoerenţă. Promit să mă apic să scriu ceva, orice, cu cap şi coadă când va ploua. Adică, sper eu, cât mai curând.
P.P.S.: Irina, ştiu că nu citeşti, dar lasă-mă să-ţi dedic o melodie, Roxette – Milk And Toast And Honey, pentru că ştiu că urăşti Roxette cu patimă. Aşa, ca de la mine.

Advertisements
One Comment
  1. alexandra permalink
    Wednesday, 25th June 2008 9:17 PM

    Frumos…

Comments are closed.