Ocupată. Să fac nimic

Ei, uite că a venit şi ziua asta, în care să stau acasă şi să nu am absolut nimic de făcut. Începe să-mi placă să nu fac nimic. Oricum, este printre primele dăţi când, încă, nu mi s-a făcut somn la ora asta. De obicei, n-apucam să-l aud pe Mircea Badea spunând că trăieşte în România şi că asta-i ocupă tot timpul.
Acum ascult o compilaţie lounge foarte, foarte reuşită, Buddha Sunrise. La ora asta, se potriveşte de minune. Mâine o să vă pun şi nişte melodii.
Şi tot mâine sper să ajung să vă povestesc despre bunici şi copii, să vă întreb dacă mai ştiţi cum miroase o tufă de trandafiri noaptea, vara, să vă spun ce cărţi am mai citit şi ce muzică am mai ascultat şi cum Stella Artois continuă seria de concerte “pentru publicul connaisseur” (am citat din revista Tango).
N-am ajuns să fac toate chestiile astea pentru că săptămâna care trece am fost ocupată să fac nimic.
Şi mi-a luat mult timp.