la pagina 34
Fata întredeschise uşa şi ceru o bere rece. Mai mulţi bărbaţi aşteptau la rând.
- Câţi mai trebuie? întrebă.
- Şaizeci şi trei, răspunse domnul Herbert.
e vorba despre “incredibila şi trista poveste a candidei eréndira şi a bunicii sale fără suflet” a lui gabriel garcía márquez. înainte să apară mania paulo coelho, auzeam pe toată lumea că citeşte márquez. multă vreme am fost sceptică în ceea ce-l priveşte, dar doar până la primele pagini ale cărţii sale premiate cu nobel în ’82, “un veac de singurătate”. e, într-adevăr, fabulos, iar macondo – oricum s-ar învârti istoria-n loc – e nemuritor.
p.s.: la librăria eminescu, există un raft întreg cu cărţi în limba spaniolă. llosa, márquez, allende (şi alţii, cred) în serii de opere complete la nişte preţuri chiar acceptabile. de vreo trei sau patru ani tot aştept să mi se-ntâmple nişte cărţi în spaniolă.
p.s. 2: urmează, curând (adică până-n anul nou), update la lista cu cărţi. cam sărăcăcios; mi-aş face nişte zile de patruzeci şi opt de ore s-apuc să citesc tot ce am pe listă.
Iubibilo, incearca Borges. Iti va clatina ochii, sinapsele si dintii, toate in acelasi timp! Fenomenal!
El a bagat pe lista mea de cuvinte adulate “mardeias”-ul
am citit dialogurile lui cu sabato, o să ţi le dau şi ţie, să vezi ce mişto-s oamenii ăştia doi puşi împreună.
nu mai e mult până la e-book. *wink*