Când plasticul se reintegrează în natură
2009 September 4
Până acu’ cinci minute, puteam să jur că tipa asta e făcută din marketing şi ţoale. Şi Auto-Tune la greu.
Albumul ei e exemplul perfect de muzică de plastic. Nimic, dar absolut nimic natural. Băi, da’ nimic. Dai cu bomba şi nu găseşti.
Şi-ntr-o seară, youtubăind la greu, găseşti asta:
Şi te oftici la greu. Ia uite ce frumos poa’ să sune o piesă care – în varianta ei oficială – e un rahat cât China de mare, ia uite cât de natural şi de simplu poa’ să fie totul. Ia uite că fata are voce.

…tipa are voce faina si e exhibitionista, pacat ca-i rapandula…
N-am absolut nici o problemă cu trecutul ei. Nu judec, pur şi simplu iau ca atare.
Aici mă refeream la cu totul alte criterii, şi anume alea muzicale. Sincer, o credeam o nulitate din punctul ăsta de vedere. Şi aici compar strict cu varaianta originală a melodiei, nu cu altceva.
Sa vezi si sa nu crezi.
http://www.youtube.com/watch?v=_b2C20qN4Ps