La mare, la soare. Partea I

Asa, deci, astazi (adica ieri, ca eu scriu postul asta duminica si voi il cititi luni) am ajuns – dupa o pauza de multa vreme – sa fac o baie in mare ca lumea (nu ca aia din Capri de anu’ trecut). Ceea ce mi-a placut la nebunie. De mare zic, nu de alge…

Drumul foarte liber. Daca stau eu sa ma gandesc mai bine, nu pleaca nici dracu’ la mare duminica la sapte dimineata, corect? Corect. Da’ drumul tot a fost foarte liber, ceea ce nu poate decat sa ma bucure.

La prima impresie, in Mangalia e teribil de liniste… Aproape ca imi lipseste praful si zgomotul din Bucuresti. Pietonii se arunca-ca bezmeticii pe trecerea de pietoni, pe principiul “soferul e cu frana”. Plaja ar fi chiar faina daca ar fi si curatata de alge; trebuie NEAPARAT sa ma duc sa imi iau niste ochelari de soare, pentru ca am constatat ca ma deranjeaza teribil. Ah, da, si niste Visine, ca ma ustura ochii de nu vad tastatura. Da’ maine.

In rest, Elmiplantu’ sa ne traiasca; cu toate ca am stat la plaja de pe la cinci si doar vreo ora, cu tot cu baia in mare, m-a prins imediat soarele. M-a prins si-acu ma arde, ca sa zic asa.

Vreau ca undeva in zilele urmatoare sa ma duc sa dau o raita prin Mangalia, sa vad eu cam care-i mersu’ p-aici.

Si va rog frumos sa ma aplaudati. Mi-am uitat febletea mea de aparat foto acasa. Deci poze – pauza. Da’ m-oi descurca eu cumva…!