Da, bicla e singura soluţie rămasă.

Ce scrii tu aici îmi aminteşte de o întâmplare de care am avut parte acum 5 săptămâni. Ieşind de la Elias cu o atelă la piciorul stâng (proaspăt achiziţionată la un preţ de nimic), am urcat într-un tramvai plin ochi. Urcat însemnând în cazul de faţă ţopăit, pentru că atela a fost pusă de la gleznă până la bazin şi nu mai aveam cum să îndoi genunchiul.
Aşa. Ţup, ţup în tramvai, m-am prins de două bare într-o poziţie bună de stat şi am rămas cuminte, ca orice călător copleşit de căldură. La un moment dat, o tânără dintr-un grup gălăgios s-a ridicat şi mi-a oferit locul ei. Până să apuc să îl iau în primire, din spatele meu s-a desprins un moşulică ce s-a aşezat tacticos pe scaun, ignorându-mă, desfăcându-şi ziarul şi începând să citească liniştit. Era să mă aşez la el în braţe, dacă o doamnă n-ar fi exclamat supărată la vederea scenei. Aşa că am rămas lângă el în picioare răzând prosteşte. Până s-a ridicat o altă fată din grupul menţionat şi mi-a oferit locul ei.
Nici nu ştiu ce să zic. Mă amuză uneori aceşti moşulici care pleacă din casă de undeva de pe un scaun. Ca sa-şi petreacă şi restul zilei tot pe un scaun, într-un oarecare mijloc de transport în comun. Până în ziua în care chiar am nevoie să mă aşez pentru că îmi e rău. Zi în care, această bătălie mută sau gălăgioasă pe locurile din autobuz/ tramvai, mă înfurie.

Edit: Ce bine că am bicicletă de câteva luni.